La bordel, la Didina

Viata aseaza lucrurile intr-o ordine numai de ea stiuta.
Vizavi de bordelul neoficial al Didinei, care imbatrinise si care locuia chiar in bordelul unde lucrase si acum era nationalizat, deci vizavi de bordelul Didinei era garajul Partidului si casa lui nea Nae croitorul unde avea bunica sa imi faca paltonul cu care urma sa merg la scoala in iarna.
Eram deja mare, eram clasa a 4a.
La parterul fostului bordel al Didinei se deschisese un magazin de reparatii radio/tv.
Didina era concurata de o coafeza blonda oxigenata, tinara si frumoasa care traia insa cu un stab de Partid si nu prea miriia.
Didina era frecventata chiar si de sectorist, un individ care semana fizic, ca o sosie, cu Ceausescu, cred ca ii copia gesturile in fata oglinzii. Avea bicicleta si carnet de sectorist, stia mersurile zonei si urca des la Didina, pe semne, ca sa legitimeze pe fetele cu trup sanatos care tot intrau la Didina, la o cafea.
Oricum Didina facea abuz de cafea, bea cu prea multa lume cafea si cred ca asta i se tragea din tinereti, din perioada nebuniilor vietii, asa ca nu avea de ce sa se teama de faptul ca blonda coafeza bea cafea cu stabul de Partid cam de trei ori pe saptamina.
Amplasamentul acesta al bordelului Didinei, al croitoriei neoficiale a lui nea Nae si a garajului Partidului era in centrul Brailei, in spatele Bancii Agricole si a unei mari croitorii de lux.
Era acolo si o placintarie. Clientii de incredere ii aduceau Didinei placinta si bere, ea chiraia bucuros si ii astepta in pragul scarilor.
Ca sa se intre la Didina, trebuia sa se sune la o sonerie atirnata linga o usa de lemn, apoi se urca o scara de lemn, casele din Braila aveau multe scari de lemn, dupa care Didina isi intimpina clientii si parcurgeau intregul flux tehnologic preconizat.
Activitatea Didinei insa nu era de masa, ci era cu perdea, controlata de sectorist si stiuta chiar de vecini. La coafeza blonda, masina stabului de Partid venea dar nu mai parca pe strada.
Cind coafeza era vizitata de omul acela important, fata ei iesea pe strada si se juca cu noi si povestea ca mama ei are o buna prietenie cu un nene care are masina aceea frumoasa si soferul.
Coafeza statea deasupra locului unde era tomberonul care colecta gunoiul zonei, in acelasi corp de cladire cu Banca Agricola si tot pe spate.
Sa fi fost asta un dispozitiv pasiv de securizare a cladirii Bancii Agricole?
Cei care stateau in acele case asteptau cu bucurie sa ajunga la blocuri, de altfel ei stateau putin, cu exceptia Didinei care nu mai pleca de acolo, se spune ca se opusese si cu exceptia coafezei blonde.
Didina s-a descurcat in epoca aceea, chiar daca avea o pensie mica, pe care postarita i-o aducea cu frica, chiar daca venea la ea tot timpul nenea sectoristul si chiar daca era concurata de coafeza blonda, oxigenata.
Didina era un om de afaceri, chiar ea spunea asta, se considera 'liberala', facea bani din spatiul ei, carnea fetelor frumoase si sanatoase de la tara, protectia sectoristului, amplasamentul chiar central, ca sa nimereasca si marinarii care stiau si mai trecea. Cred ca dispunea si de lenjerie de pat suficienta sau cine stie?
Coafeza era curtezana, traia ca un fluture nascut la lumina lampii, isi vindea singura sa resursa, se bucura de ce ii oferea momentul vietii si era acoperita de activitatea si prezenta Didinei din zona.
O data a fost scandal, in apropiere a venit o femeie care se interesa de un barbat, unul anume, cu trasaturi asemanatoare celui care intra la coafeza, ca sa bea cafea.
Masina lui fusese recunoscuta de doamna respectiva care era palida la fata si spunea ca este masina sotului care nu mai venise de doua zile acasa. Masina nu avea sofer.
Masina era parcata in fata bordelului Didinei.
A iesit iures, a aparut sectoristul, Didina s-a oferit sa deschida bardacul sa i se faca inventarul la singe. Lipsea un tovaras important din domiliciul conjugal! Era oare la Didina?
Sectoristul a garantat sub prestatie de juramint ca nu a fost gasit, iar sotia l-a crezut.
Didina era grasa, avea ochii acoperiti de ochelari de soare,oamenii spuneau ca avea o boala luata de la niste marinari, avea un par latos si lung, taiat parca cu un ciob verde de sticla, vorbea pitigaiat si purta hainele patate. Pe degete i se rasfatau niste bijuterii buboase si sclipitoare, dantura ii era din aurochios, gingiile cam mov, buzele erau minjite cu un ruj rosu aprins si pe obrazi avea data o forma de culoare portocalie ca sa para mai tinara si vioaie.
Didina era batrina, gloria ei apusese inca inainte de nationalizarea din '48 ori noi ne apropiam anii '80.
Nevasta stabului a privit-o pe Didina, de sus, din bardacul de pe scari, venea un miros inchis, statut, de carne asudata. A sunat un ceas desteptator. A tresarit toata lumea.
Femeia a inteles, sotul ei nu putea decit sa parcheze masina in fata unui asemenea loc, atit.
Barbatul ei era in alta parte.
Sectoristul a ridicat din umeri.
Nevasta stabului a plecat dezorientata.
Eu am intrat in holul casei lui nea Nae croitorul, urma sa imi ia masuri ca sa imi faca un paltonas, un paltonas din materialul de palton ros al bunicului meu care murise.
Nea Nae m-a pus sa ridic miinile pe laterala, ma intorcea pe toate partile si ma masura cu metrul sau de croitorie.
Am fost intors cu fata spre strada.
Privind prin fereastra am vazut o pe Didina stind in pragul casei sale, fost bordel prosper al Brailei.
Didina privea la masina parcata din fata ei.
'Coafeza aia blonda si frumoasa bea cafea cu nenea ala de la Partid. Or fi fumind si vreo tigara?', ma gindeam eu. Stiam ca tutunul nu e bun sanatatii si nici excesul de cafea, de asta cred ca l-a cautat sotia pe nenea ala de la Partid, nenea ala de la Partid abuza, fuma si bea prea multa cafea.
N-avea grijia deloc de sanatate, deloc! 24.01.09