Lavinia Sandru si mediocritatea

Lavinia Sandru declara presei ca politicienii tineri romani sunt mediocri si are dreptate, o simte pe pielea proprie.
Sunt rautacios, Lavinia Sandru este chiar politian fata de mici boureni din provincie care ocupa scaune caldute si isi latesc fesele pe suvita de catifea, urmind ca odata cu timpul, pe buci sa le sada imprimat, vulturul cu crucea si tricolorul national. Daca politica devine totmai tehnica si mai plina de economie si cunoasterea legilor nu ma indoiesc, mai intotdeauna asa a fost, fie ca era democratia de atunci, sau cea de acum ori regimul de pe timpul lui Ceausescu.
Rezerva de cadre din politica este jalnica dar si produce miopi, multi tirtitzari cu solduri late si gingavi, care borasc tabele si deseneaza cu mouse ul rubrici, complicatorii care aduleaza complexitatea nimcului simplu, aroganti ca au nod de cravata la jambonul de git, cunoscatori, elevati si plini de iluminare.
Da, acestia sunt marii mediocri nationali, tineri, care fac politica!
Ei vor si ei un ciolanel, vor si ei un zgirci, au si ei nevoie pentru colesterol, vor sa isi leneveasca intestinul gros pe scaunul oficial, o au in singe, in celula si in gene, astia sunt, ei vor fi, ce vor fi, dupa cum vom vedea.
Comparativ cu ei, Lavina Sandru este un Kissinger, un Helmut Kohl si o Margaret Thatcher, toti la un loc. Iar Cosmin Gusa? El chiar e politician, dar sufera de ceea ce au majoritatea actorilor politici romani: lipsa harismei, nu electrizeaza, ii lipseste ceva care nu ii incheaga profilul de lider.
Ca sunt tinereii mediocri? In lipsa viziunii, fara spirit doctrinar, fara pic de ideologie, singura adeziune este cea legata de propasirea rapida, cu masinis cumpe si vile, schimbind neveste si punind deoparte, pentru vremeri negre, citeva bucati de ficat pentru transplant.
Suntem in UE dar tare la periferie, asa cum nu am reusit sa fim nici cind lua Ceausescu lumina si TVR ul emitea doar doua ore.
De paradoxul nostru ar trebui sa ne mindrim, doar noi suntem in stare.